Misterul noptii

Cu toate ca sarbatorile de iarna au trecut de ceva timp, cu toate ca mosul a venit sau a intarziat sa apara, cu toate ca ne-am fi dorit ca sarbatorile de iarna sa dureze mai mult iata ca spiritul acestor sarbatori poate fi mentinut in sufletele calde ale noastre.
Chiar ma gandeam zilele acestea despre ce sa mai scriu pe blog, dar uite ca noul subiect a venit din partea unui bun prieten, Vally, care, prin clasa a VI-a fiind la vremea respectiva, a scris o compunere deosebita despre puterea noptii sau ceea ce se poate intampla noaptea. Si-a lasat imaginatia sa cunoasca diferite taramuri pentru a iesi o povestioara minunata.
Vally, multumesc pe aceasta cale si sa stii ca sunt alaturi de tine, mai ales in aceste momente, cand stiu cat de greu iti este. Ti-am mai zis, cu speranta si incredere vor trece toate cu bine.
Iar acum, povestioara despre care tot vorbesc.

" MISTERUL NOPTII

In timp ce luna magica se lasa peste satul adormit sub zapada, eu stateam singur in casa, urmarind limbile focului prin cotloanele sobei. Luna tocmai isi facea aparitia peste bolta plina ochi de stele, care mai de care mai poznase si mai cochete.
Parintii mei nu se intorsesera inca din sat, de prin vecini, ca asa e iarna, oamenii au mai putin de lucru si mai mult timp sa puna la cale lumea.
Limbile focului, dar si razele lunii, imi creau senzatii infricosatoare. Mi se pare ca cineva umbla dansand prin casa, ca ma priveste cu nisteo chi ca de gheata colturoasa, asa incat am hotarat sa ies afara sa-mi strig parintii sa se intoarca mai repede acasa.
In curte puteai sa cosi flori, asa era de lumina. Luna se rasfata pe bolta cerului senin in deplinatatea ei de printesa autoritara a noptii. Gerul facea ca zapada sa scartaie sub picioarele mele, in timp ce lumina noptii facea ca umbra mea sa se reliefeze in imagini alungite, incat spaima mea lua proportii.
N-am apucat sa-mi strig parintii, ca in fata mea aparu in chip misterios, un norisor albastrui pe care clipea intermitent o steluta si un omulet imi facu semn sa incalec pe acel nor nazdravan si sa ma tin de el.
De frica, am acceptat fara sa ma gandesc si ma trezesc ca plutesc in imensitatea cerului instelat si merg si merg pana hat departe, intr-un loc tainic, care nu se vede de pe pamant.
- Ti-e frica? m-a intrebat omuletul.
- Nu, dar unde ma duci?
- In lumea mea, in care nici un pamantean n-a reusit sa patrunda.
- Dar ce trebuie sa fac eu acolo?
- Nimic. Doar sa inveti sa retii cat mai multe, pentru ca astfel viata ta se va schimba radical.
- Bine, zic, numai sa ai grija sa ma duci la timp acasa, altfel parintii mei...
- Iti promit ca asa voi face.
Peste to se faceau pregatiri pentru Craciun. Brazii erau deja impodobiti cu tot felul de podoabe multicolore, numai ca zapada era parfumata si batea in albastru. Toata lumea era in costum de carnaval, asa ca nu am putut sa le deslusesc chipurile. Toti au fost deosebit de draguti cu mine. Petrecerea a fost "pe cinste"! Am dansat foarte mult, ne-am zbenguit, am cantat tot felul decantece de iarna, si... am mancat foarte multe dulciuri, de m-a durut burta.
I-am spus omuletului meu sa faca ce stie sa ma duca acasa, ca nu vreau sa ma fac de rusine aici.
Mi-am luat ramas bun de la toti si le-am promis ca voi reveni. Ei si-au exprimat aceeasi dorinta si mi-au urat "Craciun fericit" si rezultate cat mai bune la scoala. Noruletul magic si-a facut datoria sa ma transporteze in lumea mea reala. Omuletul, prietenul meu, mi-a propus sa scriu o compunere despre peripetiile din acea seara. Asta ca sa verifice daca mi-a fost de vreun folos calatoria magica.
Acum inteleg mai bine de ce lumea spune ca noaptea e plina de mistere!..."


Candalea Valentin, clasa a VI-a
Cenaclul literar "Fiii catalinei"
Scoala Buhalnita - Iasi

Foarte frumoase gandurile lui Vally, ne duc intr-un taram al viselor in care crezi ca totul este posibil.
Avem nevoie de acele vise in aceasta lume superficiala si plina de rautati, dar deja acesta este un alt subiect. Mai bine ramanem intr-o lume a viselor, in care binele isi face simtita prezenta.