Iubind ideile le dai carnea vietii: suferinta, bucuria, banalitatea si stralucirea clipelor in care ne traim pe noi insine... Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie.
duminică, 7 februarie 2010
drama a doi tineri
Drama a doi tineri!
Totul a inceput dintr-o simpla intamplare...
Nu si-ar fi inchipuit ca vor ajunge sa fie vreodata impreuna...
Dar s-a intamplat...
Se cunosteau de cativa ani...
Fara sa fie intre ei ceva mai mult decat amicitie...
Poate ca a durat destul de mult pana ca ei sa-si dea seama ca se iubesc...
Din ziua in care s-au hotarat sa fie impreuna...
Nu a mai existat zi sa nu se vada...
Era asa de frumos...armonie...dragoste
Credeau ca nimeni si nimic nu le-ar strica fericirea...
Pacat ca exista lumea rea si invidioasa...
Multe intrigi...vorbe de tot felul...rautati....
Ii faceau sa se certe din ce in ce mai des...
Din focul ce ardea in sufletele lor....
Incet incet la fiecare cearta ramanea o urma de cenusa...
Zilele...parce treceau mai greu...
Se vedeau din ce in ce mai rar...
Certurile continuau...
In schimb dragostea ramasese la fel...
Ea ar fi facut orice pentru a inceta aceasta pasa proasta a relatiei...si s-a hotarat...sa vorbeasca cu el...
-Iubitule...
Ce va mai ramane din dragostea noastra..
Daca la fiecare pas exista o scanteie?...
Te rog spune-mi ca inca ma iubesti...
Si niciodata nu o sa pleci de langa mine...
Orice s-ar intampla....
Cu fiecare vorba el o ranea mai mult...
Simtea ca nu o mai iubeste ca la inceput...
Ceva se intamplase...
Si atunci ea a hotarat sa puna capat relatiei...
I-a trimis un mesaj...scris printre lacrimi...
"Cu sufletul ranit...inima sfasiata...lumea se naruie peste mine...
Nu pot sa inteleg cum s-a ajuns pana aici...ne iubeam atat de mult...
De la ce a pornit totul?
Mai bine punem capat aici decat sa mai suferim in continuare...
Te iubesc si nu o sa te pot uita niciodata...
Si daca voi fi nevoita sa mor...
Voi lua cu mine in mormant dragostea ce ti-o port...
Si daca intr-o zi vei vrea sa-ti amintesti de mine, cauta-ma.
ADIO!!!"
Dupa acest mesaj dureros...
Astepta un raspuns din partea lui...oricare ar fi fost...
Se facuse deja 3 dimineata...
Nu primise nici un raspuns...
Isi pune capul pe perna si incearca sa doarma...
De dimineata se trezeste si se uita direct la telefon....
Insa nu avea nici un raspuns...
Totul ii parea confuz...
De fapt el oare chiar asta vroia?
Zilele treceau...ea nu mai manca nu mai vorbea cu nimeni...
In una din zile....a vrut sa iasa...
In parcul unde se vedau ei zi de zi
In speranta ca poate il va intalni
Asa a si fost....el statea pe banca lor
....S-a dus spre el...l-a strans in brate...l-a sarutat...
Dar el vazandu-si prietenii...a impins-o si a plecat cu ei...
Ea a ramas pe jos si plangand
Si-a jurat ca n-o sa-l mai caute niciodata...
Pe drum...trece pe langa un lac...
Unde si-au jurat iubire prima data....statea pe un pod...
Plangea isi amintea tot ce-a fost frumos...
A aruncat simbolul dragostei lor...verigheta,
Apoi...simtind din nou indiferenta lui...
Si-a dat seama ca viata fara el nu mai are rost...
Si s-a aruncat in gol de pe pod...
Luandu-si viata...
Poate intamplarea a facut ca el sa fie in apropiere
Si sa o vada....a sarit dupa ea....
Dar nu a mai gasit-o...lacul era foarte adanc...
A iesit a fugit dupa ajutor....dar a fost in zadar...
Cand au scos-o era deja moarta...
Era trist....a luat-o in brate...a urlat spre cer
"Te Iubesc!!!!!! de ce ai facut asta??"
S-a facut seara....ea statea in sicriu...
Imbracata intr-o rochie de mireasa superba...
El era imbracat in ginere...
Statea aplecat peste sicriul fetei sarutand-o pe frunte
Si soptindu-i la ureche...
Cat de mult o iubeste
Si cat de rau ii pare ca a ascultat de prietenii lui...
"Doamne!!! ce-a fost in capul meu
De ce nu mi-am ascultat inima iubito...?
De ce a trebuit sa ascult de altii...??
De ce Doamne....a trebui sa se intample o tragedie
Ca sa-mi dau seama de ce am pierdut...?
Era tot ce aveam mai drag pe lume...
Era sufletul meu, bucuria mea!!!
Ce e viata mea fara tine?....NIMIC...."
La inmormantare....cel mai greu moment...
Toata lumea plangea....totul era o drama....
El era...pierdut...absent...
Nu vorbea....nu facea nici un gest....
Decat plangea si se uita in gol...
Toti....
Au plecat, el a cerut sa mai ramana un pic acolo langa mormant....
A scris pe copacul de langa mormant:
"Vom fi din nou impreuna....te iubesc..."
Atunci a scos un cutit...
Si l-a infipt drept in inima....
Sangele curgea siroaie...
Ultimele sale cuvinte fiind...
"N-am stiut sa te pretuiesc cand te-am avut langa mine"
O alta drama moartea baiatului...
La doar o zi dupa inmormantarea fetei...
Familia baiatului a cerut insistent
Ca el sa fie imormantat langa ea...
Asa a si fost...
Dupa 1 an...
Cele doua familii se intalnesc
Pentru a face parastasul celor doi...
Vorbele erau de prisos....dar un singur sfat au dat:
"Incercati sa apreciati pe cineva cand il aveti alaturi....
Caci dupa aceea este aproape imposibil....
Sa mai recuperati fiinta iubita...
Chiar si dupa moarte"
SFARSIT
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
...si toate astea pentru ce? merita ca in numele dragostei sa faci atatea...?
RăspundețiȘtergere