În loc să fii frumoasă
Şi să-mi zâmbeşti,
De câte ori vin acasă
Uşa-n nas mi-o trânteşti…
Spune-mi, ce-i cu tine dragă,
De ce te superi aşa de rău?
Am băut un păhărel,
Unul singur, zău…
Las’ că ştiu, aşa eşti tu,
Mă bagi în sicriu,
Deşi zici că nu, aşa faci de când te ştiu!
Mă-ntrebi ce-am făcut cu banii,
De parcă i-aş fi zvârlit pe geam!
Păi, dacă beam de toţi banii,
Spune-mi, u-u-unde ajungeam?
Am două’ş’cinci de lei – nici un leu în plus.
Ce-am făcut cu ei?
Nu ştiu, zău, s-au dus:
Aveam o sută, zău c-o sută aveam…
Aveam o sută, u-u-uite că n-o mai am!
Mai bine lasă-mă să dorm,
Mă simt minunat,
Scoate-mi cravata
Şi-ajută-mă s-ajung în pat!
Mâine dimineaţă
Am să-ţi promit lumea-ntreagă
Şi am să spun că nu mai fac
Niciodată, dragă…
sincer, domnul a carui marturisire am citit-o acum cateva secunde, nu ar vrea sa ma aiba drept "confidenta" :)) foarte bine gandite versurile!
RăspundețiȘtergeredragut post
RăspundețiȘtergereasta se datoreaza autorului, nu mie!
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru vizita pe blog.