"Valoarea timpului:
Pentru a intelege valoarea unui an, vorbeste cu
un student care a picat un examen important.
Pentru a intelege valoarea unei luni, vorbeste cu
mama care a dat nastere prematur cu o luna unui copil.
Pentru a intelege valoarea unei saptamani, vorbeste cu
redactorul-sef al unei publicatii saptamanale.
Pentru a intelege valoarea unei ore, vorbeste cu un
cuplu de indragostiti care au fost separati si care
vor sa fie din nou impreuna.
Pentru a intelege valoarea unui minut, vorbeste cu
cineva care tocmai a pierdut un tren sau un avion.
Pentru a intelege valoarea unei secunde, vorbeste cu
cineva care a pierdut o persoana iubita intr-un accident.
Pentru a intelege valoarea unei milisecunde, vorbeste cu
cineva care a castigat o medalie de argint la Jocurile Olimpice.
Timpul nu asteapta pe nimeni.Pretuieste fiecare clipa care
ti-a mai ramas si foloseste-o la maxim. Imparte-ti timpul
cu oamenii pe care ii apreciezi si-i iubesti si astfel va
deveni mult mai pretios."
Chiar dacă nu vezi lumea de la o anumită înălţime şi nu ai picioare lungi, asta nu înseamnă că nu poţi fi o femeie frumoasă şi de succes!
__._,_.__Maare problemă am eu cu timpul, sau el cu mine. Nu ştiu cum o fi, însă niciodată nu mi-este suficient. În special atunci când intr-adevăr îmi doresc o clipă de linişte.
E minunat să poţi afirma "Da, sunt fericit/ă!". Eu chiar sunt fericită. Mi-era dor să îmi mai permit să mă simt bine, dar uite că s-a întamplat. Nu există cuvinte pentru a descrie o astfel de stare, e un bine permanent indiferent de factorii externi. Te simţi bine şi atât!
În jur, numai paşi grăbiţi, feţe din ce în ce mai îngrijorate, şanţuri si frunţi încreţite formate de trecerea timpului şi palpitaţiile inimii care abia-abia îţi mai dau voie să respiri...
Şi pentru a ajunge la această stare de bine, de siguranţă, de ocrotire, de linişte interioară au fost necesare câteva luni bune, însă nu regret nimic. Aşa trebuia să se întâmple! Sunt convinsă că cineva, acolo sus, are grijă de mine şi îşi doreşte ca să fiu bine.
E straniu, îmi îngrop părul în faţa ta, visele prind contur atunci când le împărtăşesc cu tine, timpul nu mai stă in loc, trece prea greu când nu suntem împreună, ziua e prea scurtă, bucuriile sunt prea mari...gândul mereu mi-e la tine!!!
Plouă cu stropi cristalini numai pentru noi doi; fineţea firului de trandafir şi-a făcut simţită prezenţa. Acum stă neclintit acolo unde imi îndrept privirea atunci când pătrunzi în gândurile mele; mereu, mereu si mereu...şi mă întâmpină cu un zâmbet cald şi suav de fiecare dată. Mă face să mă simt bine.
Şi da, mi-este foaaarte bine!!!
>:D<
>:D<
Iulitza poezia este minunata! Multumesc ca ai impartasit aceste ginduri, sunt superbe si adevarate! Te pupik cu drag xxx
RăspundețiȘtergereE foarte dragut ce ai postat !! Pe mine ma baga in boale viata in Iasi... si nu numai in Iasi... pur si simplu mi-e groaza de orasele mari...cat despre problema cu timpul, m-am obisnuit ca in jumatate de ora sa fiu la facultate, chiar daca am mai bine de un km de mers ...pur si simplu mi-a intrat in reflex si asta e un alt lucru care ma baga in boala :|
RăspundețiȘtergereFoarte frumos!
RăspundețiȘtergerecand ai timp te rog mai scrie pe blog. mihaela c.
RăspundețiȘtergere