Iubind ideile le dai carnea vietii: suferinta, bucuria, banalitatea si stralucirea clipelor in care ne traim pe noi insine... Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie.
duminică, 30 mai 2010
doar tristete...
Tu nu-ti dai seama ca nu esti nemuritor??
Esti doar o adiere de vant in viata...azi esti totul, maine nimic...
Orice clipa trebuie sa o simti, sa o traiesti la intensitate maxima, ca si cum ar fi ultima...
Esti ca un fir de nisip...te sfarsesti pe zi ce trece...esti atat de mic si neinsemnat...atunci cand pleci, lasi in urma durere, stii prea bine asta...dar de ce trebuia sa se intample??..de ce tie??? de ce???
Poate ca unele intrebari nu au raspunsuri...s-a intamplat si atat...dar doare!
Regrete, lacrimi si suspine...
Nu sunteti multi cei care imi veti intelege mesajul...nici nu trebuie...nu vreau sa fiu inteleasa...doar ascultata! Si asta doar de persoanele care imi sunt aproape cu adevarat!
Si sunt...cu certitudine!
P.S. Azi am avut mare nevoie de doua brate puternice! :(
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sincere condoleante . Iulia fii puternica si nu uita ca prietenii vor fi intodeauna langa tine !!
RăspundețiȘtergereMultumesc Andrei...doar atat pot spune acum
RăspundețiȘtergereMereu prietenii vor fi langa tine! Imi pare rau ca nu stiu sa arat mai bine ca iti sunt alaturi, dar sa sti ca sunt!
RăspundețiȘtergereStiu...o simt...multumesc!
RăspundețiȘtergere